Nevoia de echilibru

Nu sunt un fan înfocat al politicii de stânga. Este normal, dat fiind faptul că am pus pe picioare mai multe afaceri de succes. Cu toate acestea, la fel ca oricare om responsabil din ţara aceasta, trebuie să accept că avem nevoie de echilibru, nu doar în viaţa de zi cu zi, ci şi în viaţa politică. Teoretic, un om de afaceri ar trebui să-şi găsească reprezentanţii în cadrul Partidului Liberal. Practic, liberalii din România sunt mai interesaţi de luptele dintre ei decât de adevărata luptă politică, iar deciziile pe care le-au luat în ultima perioadă au demonstrat că actualii lor lideri nu sunt cei mai potriviţi pentru scopurile pe care şi le propun. Doar aşa se pot explica baleiajul stânga-dreapta şi înfrângerile în serie.
De cealaltă parte a baricadei se află PD-L. Chiar dacă, la nivel declarativ cel puţin, se află în aceeaşi zonă a spectrului politic. Crescut relativ repede, în special datorită „locomotivei” Traian Băsescu, Partidul Democrat Liberal riscă să devină, în lipsa unui adversar competent, un partid-stat. Şi să aducă, astfel, toate pericolele asociate unei astfel de situaţii.Şi iată cum ajungem din nou, volens nolens, la Partidul Social Democrat. Hulit de mulţi, votat de la fel de mulţi, PSD reprezintă, fie că vrem sau nu s-o recunoaştem, singura forţă de opoziţie în acest moment şi, în general, al doilea pol politic al vieţii publice româneşti. Acesta este şi motivul pentru care Congresul din 20 februarie suscită atât de mult interes pentru opinia publică. Pentru că alegerea noului preşedinte al partidului are o însemnătate majoră. Veniţi şi ei după o serie de înfrângeri usturătoare, pesediştii au în faţă două alternative: fie merg pe mâna lui Vanghelie şi înfruntă spectrul unei scindări şi a petrecerii a încă mulţi ani în barca opoziţiei, ori îşi aleg conducători care le pot asigura reintrarea în luptă şi şanse de revenire la Palatul Victoria, după alegerile din 2012. Principala miză se reduce, până la urmă, la bătălia dintre Marean Vanghelie şi Adrian Năstase. Puşi în faţa unei decizii grele, cu cuţitul la os şi umiliţi după tăvălelile încasate sub înţeleapta conducere a actualei echipe, pesediştii par hotărâţi să-şi facă dreptate. Dar vor avea, până la urmă, destul sânge în instalaţii?