Familia "Atac la persoană" creşte

Începând cu 1 martie 2010, primul ”pui” al săptămânalului nostru a văzut lumina tiparului. Este vorba despre Atac la persoană de Argeş, prima dintre ediţiile noastre locale preconizate să ajungă pe tarabele de difuzare a presei în acest an. La fel ca şi publicaţia-mamă, ediţia de Argeş are 16 pagini full color, apare lunea şi este scrisă alert, agresiv şi dinamic, în stilul deja consacrat al Atacului la persoană, cu singura diferenţă că tratează, aproape în exclusivitate, problemele din judeţ.
Este de la sine înţeles că politicienii, oamenii de afaceri, persoanele publice, în general, nu privesc cu ochi buni apariţia unei publicaţii de acest gen. Din teamă, bineînţeles, pentru că ştiu că afacerile oneroase, cumetriile, amantele şi comportamentele nelalocul lor le vor fi descoperite şi aduse la cunoştinţa opiniei publice. Aşa că fac tot posibilul fie pentru a se împrieteni cu conducerea acesteia, fie pentru a afla punctele slabe ale aceleiaşi conduceri şi a le folosi ca monedă de schimb. Din nefericire, trebuşoarele de acest gen nu le fac “dinozaurii” respectivi, ci le dau drept sarcină unor “slugi” plătite prost.
Am remarcat, din nou, acest lucru la Piteşti, cu ocazia lansării oficiale a Atacului de Argeş. Unul-doi aşa-zişi colegi din presa locală s-au repezit să mă tragă la răspundere pentru că îmi permit să deschid o publicaţie chiar acum, în plină criză, când multe alte redacţii şi-au închis porţile definitiv. În concepţia lor, deschiderea unui organ de presă şi refuzul de a mă alătura oricărei găşti locale este o dovadă clară că e ceva necurat la mijloc. Apoi, am aflat că “jurnaliştii” se află în solda unui “greu” local şi m-am liniştit.
Ei bine, pentru (ne)liniştea lor şi a altora ca ei, le promit că vom continua să ne extindem şi vom adopta aceeaşi atitudine lipsită de compromisuri. Să vedem, ce ne pot face? Că noi ştim ce să le facem lor. De asta le şi este atât de frică!
(Atac la persoana, 01.03.2010)