Nesimţire de politician

Eram convins, până de curând, că nesimţirea este una singură, indiferent dacă aparţine primului sau ultimului om în stat. Ei bine, m-am înşelat. Se pare că puterea prosteşte şi că nesimţirea politicianului ajuns în vârf, fără să merite acest lucru, atinge cote prea mari pentru a mai putea fi contabilizate. Mă aşteptam, după lansarea Atacului de Argeş, ca de acolo să curgă cu ameninţări sau cu „urări de mamă”, că aşa se practică în provincie. În nici un caz în Capitală, unde, cel puţin la nivel declarativ, presa deţine o poziţie clară şi bine definită. Ei bine, surpriză! Politicieni marcanţi, cu funcţii publice înalte au început să-şi dea în petic şi să confunde statul român cu moşia proprie. Mai mult decât atât, se şi comportă ca atare, ca nişte vătafi îndobitociţi, dotaţi cu vâne de bou pe care arendaşul le-a dat poruncă să le folosească pe spinările tuturor celor din jur. Altfel nu se poate explica de ce golanii care se autoflatează cu titulatura de politicieni nu mai au, absolut deloc, simţul măsurii. Nu există absolut nicio scuză pentru respectivii, care, supăraţi că un jurnalist a publicat despre ei o anchetă documentată şi cu date cât se poate de reale, nu găsesc alt mod de a reacţiona decât să-l sune pe jurnalist, să-l înjure şi să-l ameninţe. Şi asta nu este tot. Când nu-i merge cu ameninţările, politicianul român de talcioc încearcă discreditarea, prin orice mijloace, a publicaţiei care-l atacă şi a jurnaliştilor care muncesc acolo. De regulă, încearcă să stabilească o întâlnire, chipurile pentru a restabili adevărul. De cele mai multe ori, o asemenea întâlnire se transformă, brusc, într-o acuzaţie de şantaj, iar victima nevinovată este, cum altfel, bietul politician corect şi cinstit, mai curat, mai uscat.
Nu generalizez. Nu toţi cei care se ocupă cu politica sunt o apă şi-un pământ. Dar, din nefericire, sunt destui de genul celor descrişi mai sus. Iar dacă ceilalţi nu-i scuipă ca pe nişte măsele stricate riscă să se confunde cu ei. Sau să-i însoţească. După gratii.
(Atac la persoana, 08.03.2010)